Prima zi

Mă trezisem devreme pentru a merge în tabără la Brașov, împreună cu doamna învățătoare și colegii mei de la scoală. Era ora șapte și autocarul ne aștepta plin de nerăbdare chiar în curtea școlii să ne decidem cum vom sta în autocar. Am stabilit locurile. Am pornit la drum spre Brașov, spre cetatea Râșnov, spre peștera Valea Cetății și spre castelul Bran. Pe la ora unsprezece și jumătate eram deja în Brașov, în camerele noastre și luam prânzul.

După ce am mâncat am călătorit din nou în autocar până la cetatea Râșnov. Ne-am oprit cam la câteva sute de metri de cetate și de acolo am luat un trenuleț până în vârf. Ghidul nostru era unul foarte bun și răbdător. Ne-a prezentat cetatea pe înțelesul nostru. La intrare avea un zid mare și înalt, special făcut pentru ca arcașii să tragă în cei ce voiau să cucerească această cetate. Cetatea a fost cucerită doar o singură dată. Locuitorii cetății nu aveau apă, iar din acest motiv ei se duceau destul de des în afara cetății la un lac la distanță de aproximativ trei kilometri pentru a lua apă ca să aibă ce să bea și ce să mănânce pe timpul zilei și al nopții. Cel mai mult mi-a plăcut ca era un turn în care stăteau arcașii și puteau trage și în interiorul cetății dar și în exteriorul cetății. Acum patru sute de ani dușmanii cetății au aflat de la un spion care a reușit să se infiltreze în cetate unde era sursa lor de apă. Într-o zi, ei s-au dus la sursa lor de apă și le-au blocat accesul. Astfel cetatea a fost cucerită pentru prima oara în anul 1612 de către Gabriel Bathory, principele Transilvaniei, pentru că nu mai aveau apă și au fost nevoiți să se predea.

După vizitarea cetății Râșnov, ne-am continuat călătoria ajungând la peștera Valea Cetății. Până să ajungem la peștera am urcat un deal cu pietre. Am fost foarte obosit după ce am urcat pe deal pentru că dealul era foarte abrupt și am urcat destul de mult. Am ajuns în peșteră. Acolo am văzut multe urme de calcar, adâncituri și umflături, după cum s-a format peștera. Erau, de asemenea, și stalactite și stalagmite. Cel mai mult mi-a plăcut calul sculptat chiar lângă un loc în care stalactitele și stalagmitele se uneau.

Ziua a doua

În a doua zi am mers la Castelul Bran. La castelul Bran m-a uimit ca au fost foarte multe încăperi: majoritatea cu mobilă, dar și câteva cu diverse armuri, săbii, scuturi, steaguri cu diverse steme sau chiar camera cuiva foarte important care locuia acolo, cum ar fi camera Reginei Maria. Mi s-a părut foarte interesantă și priveliștea pe care o puteai vedea de sus de tot, din vârful castelului Bran. Puteam vedea multe case, dar și lanuri de grâu. Cel mai interesant lucru pe care l-am văzut în acea zi a fost faimoasa fântână de la Bran în care se spune ca daca arunci o moneda și îți pui o dorința, aceasta se va îndeplini.

Am continuat cu Dino Park și cu Wolf Park Adventure. Mai întâi am fost la Dino Park. Inițial, am crezut că am greșit parcul pentru ca la intrare, după muzeu, era un loc de joacă. În acel muzeu erau diferite fosile și urme de la frunze, sau chiar cranii întregi. Era foarte interesant încă de la început, dar pe parcurs devenea din ce în ce mai interesant. La un moment dat am observat ca în spatele parcului pentru copii se afla o pădure cu exponate. Lângă fiecare exponat era o plăcuță pe care scria diverse informații despre dinozaurul respectiv. Erau foarte multe specii înrudite cu unele mai cunoscute precum Diplodocus, Tyrannosausrus Rex, Triceratops sau Pteranodon. Cele mai interesante lucruri au fost simularea de cutremur și Tyrannosaurul care se mișca și care scotea sunete fioroase. La simularea de cutremur stăteai pe o platformă de lemn care se activa o dată la doua minute și care se cutremura exact ca la un cutremur adevărat, dar un cutremur mai puțin puternic. Era un vulcan roșu chiar lângă platformă pentru a face simularea mai realistă și mai interesantă. Am continuat de străbătut pădurea și la un moment dat am observat ceva mare, rotund și strălucitor: un asteroid stătea singur într-o gaură în pământ. Era asteroidul care a făcut dinozaurii să dispară. Era foarte frumos. Deodată am auzit ceva înfricoșător: un Tyrannosaur țipa furios la câțiva metri distanță. M-am apropiat mai mult și am văzut că era o platformă cu un gard și un dinozaur care mârâia. A venit și rândul meu să analizez dinozaurul. Când am avut ocazia să îl ating pentru că nu se mișca și pentru că eram în fața lui, am observat ca avea pielea acoperită de solzi și capul masiv cu mulți dinți ascuțiți. A fost foarte interesant!

Apoi am mers către Wolf Parc Adventure. Acolo ne-am cățărat în copaci. Noi, fiind mai mititei, nu aveam voie decât pe doua trasee: cel galben și cel albastru. Celelalte trasee necesitau înălțimea de un metru și șaizeci de centimetri, sau chiar mai mult. Pentru a ajunge la traseul albastru trebuia să faci jumătate din galben, iar apoi să o iei pe calea din dreapta care te duce la traseul albastru și nu pe calea din stânga pentru că așa continuai traseul galben. Ne-am dat fiecare pe traseele acestea doar o singură data, deci am terminat în același timp și nu a fost nevoie decât de cinci minute de așteptat până ce toată lumea terminase și puteam pleca. Mi-a plăcut foarte mult acest parc cu toate că am mai fost la cel puțin cinci parcuri de cățărat și știam cum să procedez înainte ca instructorul să ne explice, dar eu am rămas în continuare și la instructaj spre deosebire de colegii mei, asta doar ca să mă asigur.

Ziua a treia

În a treia zi ne-am îndreptat către Brașov. Acolo am văzut Prima școală din România și Piața Sfatului. La prima școală din România am văzut două camera, dintre care una avea o mașinărie care imprima cu cerneală pe o coală de hârtie și o masa cu diverse suveniruri sau hârtii imprimate, iar cealaltă era sala în care elevii învățau. Nu era deloc ușor să imprimi o foaie de hârtie: trebuia să cioplești cu un fel de cuțitaș într-o bucățică de lemn, apoi să iei un fel de făcăleț, să-l înmoi în cerneală, să murdărești bucata de lemn pe care erau scrise literele care trebuiau imprimate pe hârtie. Apoi puneai alte bucăți de lemn deasupra pentru a presa bucata de cerneală, asta ca să se imprime mai bine. După aceea puneai un suport ca să facă bucata de lemn să nu se miște și ca literele să fie clare. Trebuia să aștepți câteva minute ca să se imprime cum trebuie, și apoi puteai continua cu următoarea foaie. Se repeta procesul până se obțineau toate foile necesare pentru a crea o carte întreagă.

Ne-am îndreptat către Piața Sfatului. Acolo am mers la un restaurant să mâncăm. Nu s-a întâmplat nimic interesant acolo, așa că o să trec direct la partea cu fântâna. Am zărit o fântână. Era foarte frumoasă, așa că i-am cerut doamnei învățătoare voie să ne ducem acolo. M-am dus acolo, iar după o vreme am ajuns acolo toți și ne-am jucat stropindu-ne cu apă. Mai târziu ne-am luat toți înghețată. A fost minunat!

Ziua a patra

În ziua a patra am fost la Mausoleul de la Mateiaș, la mânăstirea Nămăiești și la Casa Memorială lui George Topîrceanu.

La Mausoleul de la Mateiaș erau doua încăperi: una mai mica care era de fapt un muzeu, iar cealaltă, mai mare, care era o sală cu multe forme din gresie colorată pusă pe pereți și cu foarte multe nume ale eroilor de atunci. Mai întâi am vizitat încăperea cea mare, cu doua etaje. Era o camera cu pietricele pe pereți care formau diferite imagini. Am urcat niște scări abrupte și am ajuns într-o altă camera. Pe pereții acesteia erau scrise peste o sută de nume, ordonate alfabetic ale eroilor de atunci. Erau, de asemenea, și nume asemănătoare cu ale noastre așa că noi, copiii, ne-am amuzat pe seama acestor nume. Lângă nume era o coroana care stătea între niște cranii. Era destul de înfricoșător la partea asta. Am continuat drumul pe o cărare care ne ducea la o simulare de război numită “Un atac pe timp de noapte”. Era liniște și se auzeau greierii. La un moment dat aud cum comandantul strigă foarte puternic “Foc!” În secunda următoare toată lumea era speriată de zgomote și de efecte speciale, dar după câteva secunde ne-am acomodat cu toții și nu ni se mai părea ceva uimitor.

Dupa aceea, am ieșit și am vizitat muzeul mausoleului. Asta așteptam eu de fapt. În muzeu era prezentată România de pe vremuri, cu ce arme a luptat ea în primul război mondial și cu ce au luptat germanii în primul război mondial. Nemții au avut arme mult mai bune decât ale noastre. Mi-a plăcut mult la Mausoleu.
Apoi am continuat cu mânăstirea Nămăiești. Acolo era o mânăstire într-o peșteră. Nu era prea interesant. Erau ca și la orice biserică multe icoane și suveniruri care așteaptă să fie cumpărate. Eu nu am luat decât două lumânări: una pentru sora mea, care era în spital, iar cealaltă pentru bunica mea care este bătrână și are nevoie de ajutorul nostru.

Ultimul nostru punct de vizitat a fost casa memoriala a lui George Topîrceanu. Acolo mi-a plăcut cel mai mult și am și memorat cele mai multe informații deci o voi prezenta mai detaliat. Era o casă minunată, dar mică. George Topîrceanu avea o casă destul de mică, dar în care avea tot ce îi trebuia ca să scrie. Lui îi mai plăcea și să vâneze, dar cel mai mult i-a plăcut să scrie poezii pentru copii. Mie îmi plac foarte mult poeziile lui și mi se pare că el a făcut o alegere bună pentru că dacă el se făcea vânător nu ar fi ajuns atât de cunoscut pe cât este acum.

Mi-a plăcut foarte mult în tabără! M-am distrat, m-am jucat și am învățat multe lucruri noi și interesante!

Toni Stoica

Acesta este jurnalul elevului Victor Anton Stoica din clasa a IV-a, scris în timpul excursiei din perioada 16-19 mai în cadrul programului „La pas prin țara mea”.

Galerie foto excursie