Domnule Academician Nicolae Zamfir, cât de mult s-a schimbat școala românească de când ați absolvit-o dumneavoastră și până în zilele noastre?

Cred ca s-a schimbat enorm!
Ce era bine acum 50 ani:

• Stabilitatea programelor și a manualelor
• Poziția socială a profesorilor
• Disciplina în școală
• Respect față de profesori
• Finanțarea activităților extrașcolare

Ce era rău:

• Lipsă mijloace de informare
• Dotare laboratoare
• Lipsa educației civice – era pervertită de educația comunistă
• Învățare bazată pe memorie
• Învățare precară a limbilor străine

Cât de important a fost în formarea dumneavoastră faptul că proveneați dintr-o familie de intelectuali iar mama era învățătoare?

Mama, învățătoare fiind, iar eu singurul copil, și-a folosit toată experiența didactică să-mi dezvolte dragostea de carte și ambiția. Mi-a stimulat dorința de citit, m-a făcut să îndrăgesc matematica dar a și contribuit la o educație multilaterală ce a inclus muzica, sportul, limbile străine. A avut o contribuție mare în formarea mea!
Am avut însă colegi din diverse medii sociale, părinții unora nefiind intelectuali, și totuși s-au format și dezvoltat în aceeași măsură. Probabil că cel mai important lucru este perioada celor șapte ani de acasă prin care se formează caracterul! Restul vine de la sine!

Proveniți din Brașov. Contează locul în care se naște și trăiește un copil pentru a putea face performanță?

Pentru cei de la oraș și pentru cei ai căror părinți dispun de mijloace materiale, există mult mai multe oportunități. Pentru cei mai ”vitregiți” din punct de vedere material e mult mai greu, însă atunci când reușesc sunt gata ‚formați’. Caracterul și ambiția contează cel mai mult în viață.

La ce vârstă v-ați descoperit vocația pentru știință? Ce le spuneați celor care vă întrebau ce vreți să vă faceți când veți fi mare?

În școala primară, sub îndrumarea mamei, eram îndragostit de matematică. Apoi în liceu datorită profesorilor de specialitate m-am îndrăgostit de fizică. La restul materiilor învățăm destul de greu însă frica ‚să nu mă fac de ras’ m-a făcut să ‚fac față’! Copil fiind visam să călătoresc, însă cu pasiunea pentru fizică am uitat de aceste vise. Apoi, datorită fizicii, am avut parte de călătorii mult peste visele mele!

Se poate face performanță în absența vocației pentru o anumită meserie?

Parafrazând unii clasici performanța e 1/10 talent și 9/10 muncă. Iar munca eficientă nu o poți face decât dacă iubești meseria.

Cum și cine trebuie să descopere vocația unui copil în zilele noastre?

În primul rând copilul. Dar și părinții și dascălii pot ajuta mult!

Care este cea mai mare satisfacție a dumneavoastră privind întreaga activitate după o viață intensă de studiu?

Aprecierea de către semeni!

La reuniunile internaționale la care participați în calitatea dumneavoastră de înalt specialist reușiți să doborâți ideile preconcepute despre România?

Despre România încet și greu! Sunt multe păreri preconcepute iar ‚știrile’ nu sunt de mare ajutor!
Despre Români DA! Și nu numai eu! Sunt sute și mii de români extrem de apreciați în toată lumea!

Ce mesaj transmiteți tinerilor pe care îi întâlniți și care vă întreabă care este rețeta succesului în viața unui om?

Dragostea de meserie, ambiția și munca!

Care este motivul pentru care ați acceptat să faceți parte din Consiliul Științific al Liceului Teoretic Național?

Iubesc să împărtășesc copiilor ceea ce știu sau din experiența mea de viața. Apoi aprecierea muncii și activității mele este măgulitoare iar propunerea venită de la această școală de prestigiu (deși nouă, se vorbește de ea din ce în ce mai mult și în termeni din ce în ce mai elogioși) este extrem de onorantă!

Interviul cu domnul academician Nicolae Zamfir a fost realizat de Diana Dan, clasa a X-a.