Atât pacienții, cât și multele generații de studenți vorbesc despre dumneavoastră folosind termenul vindecătorul și nu doctorul sau profesorul Sarafoleanu. De ce credeți că sunteți văzut așa de cei care v-au cunoscut?

A vindeca – înseamnă a avea grijă de trup și de suflet. Bolnavul trebuie interpretat holistic pentru că orice afecțiune a trupului implică și o participare psihologico-sufletească. Bolile organelor se tratează cu medicamente, pentru suflet este nevoie de empatie. Când i-o acorzi, bolnavul o simte și capătă încredere în relația umană cu tine. Empatia nu se dă pe rețetă, ea este harul vocațional al medicului.

Știu că, atunci când erați mic, vă fermecau poveștile cu zâne și prinți… Astăzi, considerați că zânele și prinții au aceeași putere de seducție asupra copiilor?

Fiecare generație cu poveștile ei. Fie cu zâne și prinți, fie cu roboți și extratereștri. Povestea primei copilării are menirea de a dezvolta capacitatea cognitivă, curiozitatea, atenția și raționamentul. Sunt primii pași în viață și debutul comunicării inter-umane.

Cine și cum era unchiul dumneavoastră, avocatul, primul model pe care l-ați avut în viața profesională?

Magistrat de succes, specialist în criminalistică, depozitar al unei vaste culturi generale și experiență de viață. Mi-a clarificat multe din dilemele, întrebările, neliniștile adolescenței. Și mi-a dezvăluit și câteva aspecte fascinante din medicina legală.

Care a fost momentul în care ați decis să deveniți medic? Ce vârstă aveați și ce anume v-a determinat să luați această hotărâre?

Am luat decizia la sfârșitul clasei a X-a luându-l ca model pe medicul nostru de familie, disponibil – non-stop – care mi-a salvat în două rânduri viața. La decizie au mai contribuit și câteva cărți cu și despre medici pe care le-am citit.

Există medici și medici. Dumneavoastră sunteți un reper al domeniului. Așa v-ați propus atunci când ați pășit pe porțile facultății sau doar ați urmat un destin?

La început voiam doar să devin un medic bun, căutat și respectat de bolnavi, așa cum era modelul de la care am pornit. În anii terminali însă, au apărut modelele de performanță ale câtorva mari personalități didactice de la Universitatea de Medicină din Timișoara. Era greu să refuzi tentația de a le călca pe urme. Și am pornit pe urmele lor. Destinul mi-a fost favorabil. Mi-a dat inspirația de a alege calea cea mai bună în funcție de împrejurări și de context. Eu cred că destinul nu trebuie privit ca o fatalitate, el poate fi modelat, însă este un ”dat” pe care nu îl poți evita sau ocoli.

Cât de mult a contat pentru dumneavoastră școala și oamenii pe care i-ați întâlnit acolo? Ce rol au jucat ei în construcția dumneavoastră profesională?

Școala este instituția fundamentală în evoluția societăților civilizate. Este pepiniera viitoarelor valori profesionale și sociale. Pe lângă procesul educațional, școala bună modelează inteligența, caracterul, comportamentul individual și social al copiilor. În acest sens profesorii devin demiurgii unei societăți în ascensiune. Am avut parte la liceul timișorean de astfel de personalități. Îi am în minte și în suflet și în clipa de față.

Activitatea dumneavoastră internațională demonstrează că medicina românească este încă un reper sau sunteți unul dintre puținele cazuri fericite în care românii strălucesc în străinătate?

Avem mulți reprezentanți străluciți ai medicinei românești care activează în țară și în străinătate. Mă simt onorat că m-ați inclus și pe mine.

După ani de muncă și reușite, care sunt primele trei satisfacții pe care le aveți ca om și ca mare medic?

Clinica ORL Sfânta Maria pe care am înființat-o în 1973; prioritatea națională în chirurgia cu laser și chirurgia endoscopică rinosinusală; colectivul valoros recunoscut internațional pe care l-am format.

Sunteți cetățean de onoare al Timișoarei și ați fost decorat de Casa Regală a României cu Ordinul Coroana României în grad de Ofițer. Cât de mult contează pentru dumneavoastră toate aceste titluri?

Sunt aprecieri care onorează dar și obligă în același timp. Ceea ce este important constă în faptul că înalte instituții ale României observă, urmăresc și recompensează valorile și meritul.

Dacă elevi de la LTN și l-ar alege drept model pe profesorul Sarafoleanu, ce anume ați dori să preia de la dumneavoastră și ce nu?

Să preia dorința de a fi util societății, să lupte cu rutina, cu lenea și cu inerția, să aibă satisfacția lucrului temeinic făcut, să aibă încredere în ei înșiși. Să nu preia naivitatea de a crede în promisiuni și lozinci conjuncturale. Să nu preia teama și ezitarea induse de invidie și ignoranță.

Ați acceptat să deveniți Președintele Executiv al Consiliului Științific al LTN. Sunt convins că este una dintre numeroasele propuneri pe care le-ați primit în ultimii ani. De ce ați spus DA școlii noastre?

Prestigiul liceului în continuă ascensiune internă și internațională; Viziunea conducerii liceului – axată pe imperativele evoluțiilor sociale, profesionale și spirituale ale mileniului 3.
Colectivul de profesori de mare valoare care pun în practică această viziune și care sunt modelele pe care le veți urma.
Elevii minunați, inteligenți, dedicați performanței.
Cred că sunt principalele elemente care m-au determinat să încerc să aduc și eu o contribuție. Și încep cu un sfat pentru voi: nu uitați că suntem ceea ce facem, iar educația și munca dau sens vieții.

Interviul cu domnul prof. univ. dr. Dorin Sarafoleanu a fost realizat de Diana Dan, clasa a X-a.