Grădinile suspendate ale Semiramidei din Babilon, construite ca dar pentru soția sa de regele Nabucodonosor al II-lea, au devenit în cultura universală una dintre cele șapte minuni ale lumii antice tocmai pentru că, la vremea aceea realizarea unui asemenea proiect verde, într-o regiune aridă era ceva pe cât de nou pe atât de îndrăzneț.

Astăzi, lumea modernă și atât de grăbită în a absorbi și a ține pasul cu orice ofertă de top din domeniul tehnologiei, a realizat că o bună calitate a vieții nu se reduce la ultimul model de telefon mobil, de tabletă sau de mașină. ECO este cuvântul cheie care reîntregește portretul omului modern, ECO este trendul ultimului deceniu și în domeniul alimentației sănătoase, echilibrate și cât mai naturale, dar și în cel al petrecerii timpului liber, al relaxării în aer curat, nepoluat.

Lumea secolului al XXI-lea s-a întors către natură și a redescoperit grădinile Semiramidei: a creat în spații mici, în balcoane, pe terase de zgârie-nori grădini suspendate unde cultivă pentru gustul propriu sau al familiei legume, fructe și chiar flori. Toate la un loc, bucurie pentru ochi, trup, dar și minte.

La acest lucru ne-am gândit și noi, cei din LTN, atunci când ne-a venit ideea să mai acoperim din betonul școlii noastre, școală aflată în inima Capitalei, mai întâi cu flori în ghivece sau plantate și apoi chiar o cu grădină de legume. Ne-am amintit că așa era școala din vremea bunicilor noștri, o grădiniță pe care am dorit să o recreăm și noi aici, în mijlocul orașului. Inspirator în realizarea proiectului nostru ne-a fost modelul ministrului educației de la sfârșitul secolului al XIX-lea, Spiru Haret, care își dorea ca elevii să învețe logic, fără să memoreze informațiile: „Peste tot se impune a se face aplicaţii şi a se dezbrăca învăţământul cât mai mult posibil de caracterul abstract şi pur teoretic”.

Nu ne-a fost atât de greu, – precum lui Nabucodonosor, care a adus de departe apa pentru grădinile supraetajate -, dar nici ușor. Mobilizarea a fost însă generală: elevii, profesorii, personalul administrativ al LTN-ului, toți au contribuit cu câte ceva.

Nu se topise încă zăpada când copiii de la clasele primare ne arătau și ne spuneau cu mândrie că își îngrijesc zilnic răsadurile de la ferestrele clasei pentru că vor să le aducă, la primăvară, în grădina LTN.

A venit și primăvara și, înainte de Paște, am gătit cu flori curtea școlii: cu panseluțe, cu sedum, cu garofițe, forsytia, petunii, yucca.

Apoi, după vacanța de primăvară, abia când pământul s-a mai încălzit, a venit rândul grădinii de legume. Aici, unii au pregătit locul și pământul pentru răsaduri. Alții au adus plantele, firave încă, de roșii, castraveți, fasole, dovlecei, căpșuni, zmeură sau semințele de pătrunjel și mărar. Următorii le-au plantat cu grijă. Ionela, maestrul nostru grădinar, le-a udat la vremea potrivită.

Toți deopotrivă am devenit responsabili pentru viața plantelor din curtea noastră. Și nu la întâmplare ci după un program bine respectat atât de clasele mici cât și de cele mai mari. Asta pentru că toți suntem beneficiarii acestui colț de natură pe care l-am creat. Efectele le-am putut vedea chiar zilele acestea când, intrând în grădina de legume cu profesorul de biologie pentru observarea plantelor, copiii au descoperit cu bucurie primul castravecior.

Bucuria aceasta ne spune că am făcut un lucru minunat. Grădinăritul ne menține conectați cu natura cu acest pământ care ne oferă mângâierea și liniștea de care avem atâta nevoie noi, oamenii orașelor.