De multe ori, venind la Liceul Teoretic Național în calitate de voluntar ca să dau o mână de ajutor, îndeplinind atribuțiile specifice funcției de „Senior Lead Advisor” mă gândesc cum au evoluat relațiile profesor-elev, în consens cu evoluția societății omenești dar și cu transformările din societatea românească. Multă lume ar spune că lucrurile nu merg într-o direcție bună.

Văzând ce se întâmplă în școala noastră eu sunt mai degrabă optimist. Fără îndoială că totul are legătură cu implementarea „MODELULUI LTN – Școală pentru viață”. Aceasta este o viziune proprie a Fondatorilor și Managementului LTN în legătură cu organizarea procesului instructiv-educativ în cadrul școlii astfel încât să se asigure o solidă pregătire academică a elevilor dar și afirmarea și dezvoltarea creativității și personalității lor. Aceste obiective nu se pot realiza fără crearea unor condiții pentru asigurarea unei „stări de bine” a elevilor.

Sunt multe componente care pot defini „starea de bine” a elevilor în zilele noastre. În principal gândul ne duce la posibilitatea utilizării de către elevi, cât mai mult timp posibil, a unor device-uri care asigură performanțe tot mai mari în zona comunicațiilor.

Poate nu ne vine să credem, dar mai sunt și alte oportunități. Spre exemplu, în cadrul LTN ființează 3 grupe de elevi care au ales să practice fotbalul. De câte 2 ori pe săptămână, device-urile sunt lăsate la o parte și timp de câte 50 de minute elevii, după puterile lor, muncesc din greu, sub conducerea profesorului Marian Tescu, el însuși fost fotbalist profesionist, pentru a înregistra progresele așteptate de ei, de familiile lor dar și de școală.

Această preocupare a condus la organizarea în fiecare an, în luna mai, a unor partide de fotbal, cu participarea tuturor grupelor de elevi. Fără îndoială că cea mai așteptată partidă este cea dintre elevi și profesori. Pe vremea mea era imposibil de gândit că s-ar putea desfășura un astfel de meci de fotbal.

Iată însă că la LTN se poate acest lucru.

Profesorul Marian Tescu îi cunoaște foarte bine pe toți micii fotbaliști. Îi are elevi la orele de sport, cuprinse în orarul școlar obligatoriu, dar și la activitățile extracurriculare având ca obiect fotbalul. În aceste condiții alcătuiește două echipe echilibrate în opinia domniei sale. Se împarte echipamentul. Nu contează că unele tricouri sau veste le ajung micilor fotbaliștilor chiar mai jos de genunchi.

Este interesant de văzut hotărârea și devotamentul față de echipamentele ce le-au fost repartizate. Nu pot să nu fac o paralelă, poate un pic forțată dar, pe fond, justificată. Recent F. C. Barcelona a disputat ultimul meci din campionatul Spaniei pe care îl câștigase de altfel cu mai multe etape înainte. Cu acest prilej a fost sărbătorit și Iniesta care s-a retras din lotul Barcelonei după o viață sportivă de excepție petrecută apărând culorile clubului catalan dar și pe cele ale Spaniei. Cam acesta trebuie să fie standardul de la care trebuie plecat.

Privit din prisma unui astfel de exemplu meciul de fotbal dintre cele două echipe formate din elevii din ciclul primar de la LTN a fost de-a dreptul palpitant. Ca să mă credeți, voi prezenta doar câteva opinii însoțite de fotografii care să le susțină.

La această vârstă atracția mingii este irezistibilă. Cu toate indicațiile antrenorului, toți micii fotbaliști se simt, în mod firesc, atrași de locul în care se află acest obiect magic – mingea de fotbal.

Există însă și exemple care prefigurează o conduită viitoare de excepție.

Bogdan Pantazi din clasa a II-a este considerat de toată lumea ca fiind sufletul echipei în care joacă. Am mai spus-o și altă dată. Deși are o constituție fizică minionă, „inima” lui este printre cele mai mari. Probabil că din acest motiv, la sfârșitul multor meciuri, plânge, uneori de necaz alteori de bucurie. După ce va mai crește îl văd tot mai mult mergând pe urmele lui Dibala de la Juventus Torino.

Andreas Lupu din clasa I pare un pitic printre pitici. Dar are momente în care, cu toată învălmășeala produsă uneori din cauza vârstei jucătorilor, reușește să iasă în evidență cu driblinguri care îi vrăjesc pe toți. Așa mi-i închipui pe copiii Maradona sau Messi, pe urmele cărora merge micul star de la LTN.

Meciul de fotbal dintre elevii claselor terminale din ciclul primar și a celor din ciclul gimnazial a oferit momente de reală încântare.

• Elevii fotbaliști și-au respectat posturile și sarcinile de joc în mod exemplar, demonstrând că și-au însușit principiile de bază ale modului în care trebuie să se exprime o echipă pe teren.
• Evoluția jucătorilor a evidențiat modul în care elevii-fotbaliști utilizează frecvent procedee tehnice specifice, menite să îi ajute la rezolvarea problemelor cu care se confruntă în timpul unui meci de fotbal.
• Este greu să evidențiez pe cineva pentru că toți jucătorii au dovedit că posedă reale calități.

Pentru că nu sunt un ziarist sportiv ci doar un amator de fotbal o să-mi exprim totuși părerea cu mult curaj și poate, lipsă de prevedere, în legătură cu evoluția câtorva jucători:

Elevul Alex Vencu din clasa a IV-a.
Are un început de construcție fizică dar și de mentalitate care îl apropie de Cristiano Ronaldo de la Real Madrid. Această afirmație poate părea hazardată. Dar procedeele tehnice însușite și folosite cu succes în timpul meciurilor, pragmatismul cu care se poziționează în diferite faze de joc și care îi oferă posibilitatea să înscrie multe goluri dau multe speranțe de reușită în viitor.

Elevul David Vasile din clasa a IV-a.
De mult nu am mai văzut un copil care să iubească atât de mult jocul de fotbal. Probabil că acesta este motivul pentru care în timpul partidelor de fotbal jonglează pur și simplu cu mingea. La o privire atentă se poate vedea cu câtă gingășie „mângâie” mingea pe care o trimite în gol, atunci când se ivește ocazia, prin procedee care par simple dar care în realitate nu sunt accesibile decât celor binecuvântați cu talent. Astfel de calități mă trimit, inevitabil, cu gândul la Johan Cruyff, chiar dacă copiii de astăzi l-au văzut poate mai puțin.

Elevul Ștefan Costescu, deși este doar în clasa a V-a, mi-a redeșteptat amintiri dintre cele mai plăcute în legătură cu fotbalul.
Văzându-l cum se achită de sarcinile unui fundaș, apreciindu-i constituția fizică configurată deja de la vârsta lui, impresionat de tehnica pe care o posedă și care îi permite să dea și goluri ca și de atitudinea manifestată în duelul de „unu la unu” cu adversarii direcți, nu pot decât să fac o punte de legătură între el și fundașii echipei Braziliei, de la frații Djalma Santos și Nilton Santos la cei din zilele noastre, printre care aș aminti pe David Luiz sau Thiago Silva.

Dat fiind interesul deosebit de care se bucură meciul de fotbal dintre elevi și profesori, fără să exagerăm rezultatul înscris pe tabela de marcaj voi face numai câteva considerații în legătură cu această acțiune cuprinsă în programul educativ al LTN „Mai mult decât Școala Altfel”:

Echipa elevilor a fost una dintre cele mai redutabile existente în ultimii ani:

Toma Predoiu – este liderul vestiarului echipei elevilor și un remarcabil fundaș sau mijlocaș de închidere. Ca și atitudine și constituție fizică seamănă cu binecunoscutul fotbalist Hulk.

Andrei Dan – deși este deja portar la o divizionară A. În acest meci a jucat atacant. Calitățile sale multiple ne duc cu gândul la o carieră de excepție în fotbal la fel ca a celebrului portar Rene Higuita.

Dragoș Marica – fără să fie rudă cu binecunoscutul vârf de atac al Naționalei României, dovedește reale calități de jucător de fotbal. Dacă se va ține de treabă, îl vedem ca un nou Griezmann de la Atletico Madrid.

Nu are importanță cine a câștigat în partida profesori-elevi. Faptul că se desfășoară un astfel de meci este fabulos. Tocmai de aceea o să fac câteva referiri și în legătură cu echipa profesorilor.

Marian Tescu – este cel mai în formă membru al echipei. Fost fotbalist profesionist acum activează la formația F.C. ASALT care se bate în liga a IV-a, cu Steaua, Academia Rapid, Dinamo, etc. Golurile înscrise în partida despre care vorbim, ne-au determinat să îl denumim „Lewandowski al LTN”.

Valeriu Boștină – a dovedit că „sângele apă nu se face”. Și el a fost fotbalist profesionist. Ne-a demonstrat că datorită controlului mingii în timpul jocului și grizonării părului este îndreptățit să fie numit „Iniesta al LTN”.

Michael Philippe Nicoară – profesor de educație fizică la LTN, fost jucător profesionist de baschet, joacă și în echipa de fotbal a profesorilor LTN. Pentru performanțele obținute pe teren în confruntarea cu echipa elevilor merită, din plin, să fie numit „Busquets al LTN”.

În sfârșit, liberoul echipei profesorilor LTN a fost Cristian Copăcenaru. Dincolo de postul său, atitudinea în joc și eleganța deposedărilor ne-au determinat să îl numim ”Belodedici al LTN”.

Așa a fost anul acesta. În luna mai 2019 avem toate motivele să sperăm că va fi și mai bine.