Atelierul de Povești cu Petre Crăciun la Biblioteca LTN

Autor de basme culte, romane și poezii pentru copii, scriitorul Petre Crăciun ne-a mărturisit în timpul găzduirii Atelierului de Povești la Biblioteca Liceului Teoretic Național, că putem declara data de 14 februarie drept o zi a „îndrăgostiților de povești”. „Înseamnă că astăzi este Valentine’s Citit Day?”, a întrebat curios unul dintre elevii participanți la acest eveniment. Rândurile care urmează ne vor pune puțin pe gânduri în privința semnificației poveștilor pentru cei mai mici și cei mai mari dintre noi.

Din cele două volume prezentate în cadrul Atelierului, „Povești din țara copiilor fericiți” alături de „Poveștile flori și poveștile stele”, am aflat multe și încântătoare relatări despre personajele acestor povestiri: „Copiii care citesc povești sunt cei mai fericiți”, susține autorul. Într-adevăr, poate că întrebarea rămâne și astăzi valabilă: ce rost mai pot avea poveștile pentru formarea celor mici? Mai putem învăța ceva din ele? Originalitatea cu care scriitorul își conturează personajele, întâmplările prin care trec și lecțiile pe care le învață din aceste aventuri sunt palpitante și antrenează imaginația oricărui copil dornic să viseze.

Ne gândim că povestea și visul merg mână în mână. Visăm, ne spunem povești unii altora, încercăm să învățăm împreună și să devenim, poate, puțini mai buni și mai deschiși către experiențele întrețesute în acest peisaj de basm. Un peisaj pe care ni-l creionăm în fiecare zi, mulțumită amintirilor copilăriei care încă ne ilustrează ce înseamnă inocența, bucuria și sentimentul de sinceritate de care avem astăzi nevoie mai mult ca niciodată.

Așa se nasc „poveștile flori”. O poveste pentru fiecare, rostită cu tâlc, rostită din întâmplări de zi cu zi, din vremuri îndepărtate sau din vremuri actuale. Avem ceva de învățat din povești? Putem trăi din ele? Poate, oare, o poveste pe care ne-o împărtășim să rezoneze cu fiecare dintre noi, la fiecare pas? Acestea sunt niște întrebări la care nu putem răspunde decât pe măsura onestității de care putem da dovadă. Atât față de noi înșine cât și față de cei din jur.

Cine știe? Poate că zvonurile acestea vor ajunge la urechile lui „Moș Poveste”. Poate că de la acest personaj, drag oricărui copil, vor ajunge în cele din urmă pe „cerul poveștilor”. Căci, până la urmă, cu toții suntem datori să ne compunem propriile „povești stele” – povești universale, cele mai cunoscute din lume. Fiecare poveste spusă are o semnificație aparte. Și astfel învățăm să trăim cu toții din poveștile pe care ni le spunem: „stelele îmi spun povești”, a încheiat autorul.