Taberele – mici exerciții de zbor pentru pregătirea marilor călătorii de mai târziu
De ce organizăm tabere la Liceul Teoretic Național? Încercați să priviți taberele ca pe mici exerciții de zbor pe care le fac păsările, în pregătirea marilor călătorii.
Tabără oferă posibilitatea copiilor de a-și testa autonomia, de a fi responsabili de libertatea lor, de a ieși din rutina zilnică, de a-și testa limitele și de a descoperi modalitățile prin care te poți depăși pe tine însuți. Scopul organizării taberei în cadrul Liceului Teoretic Național este, în primul rând, de a cultiva aceste competențe necesare vieții reale și pregătirea copiilor pentru a fi adulți responsabili și autonomi.
Pe de altă parte, ne dorim să ne cunoaștem elevii într-un cadru diferit de cel al mediului școlar, pentru a-i înțelege mai bine, dar și pentru a depăși bariera relației clasice de profesor-elev. Tabăra și excursiile, în general toate activitățile non-formale, sunt căile prin care elevii și profesorii își consolidează încrederea și prietenia pe care și-o oferă unii altora zi de zi, la școală.
Ne-am întors, de curând, din tabăra de vară cu elevii de clasa I ai Liceului Teoretic Național. Mai bine de douăzeci de elevi de clasa I, însoțiți de învățătoarele lor, Maria Bondoc și Andreea Ion, au petrecut o săptămână plină de aventură în localitatea Predeal, în tabăra găzduită de colaboratorii noștri de la „Tabere Junior”.
Cu toate că tematica taberei a fost biking-ul, toate gusturile au fost împăcate. Organizatorii au avut activități pregătite, inclusiv pentru cei care nu au fost dornici să se antreneze cu bicicleta. Pe parcursul întregii săptămâni, participanții la tabără au putut opta între: biking, urcare cu telescaunul și coborârea la pas pe pârtia Clăbucet, construirea de adăposturi în pădure, tehnici de supraviețuire și orientare cu busola prin pădure, jocuri de echilibru și îndemânare pe trasee tematice, escaladă pe perete de stâncă, tragere cu arcul și la tir, tubing, aventură la Super Land Brașov și altele.
Dacă activitățile desfășurate în timpul zilei au testat și au antrenat calități precum curajul, îndemânarea, rezistența, perseverența, vigilența, răbdarea, în orele dinaintea somnului au fost necesare alte aptitudini. Dorul de familie și teama de a petrece noaptea departe de părinți nu au fost provocări prea ușoare, mai ales că, pentru unii dintre participanți, aceasta era prima experiență a unei tabere. Astfel de momente au fost prilej pentru copii să afle că se pot descurca singuri, să își dea seama cât de puternic este atașamentul lor față de părinți, să învețe să își gestioneze emoțiile, să ofere consolare sau să o primească, atunci când a fost nevoie. În astfel de situații, tehnologia ne-a fost de mare ajutor, dar și competențele de scris-citit deja dobândite. Copiii au corespondat, prin mesaje e-mail cu părinții lor și așa și-au alinat dorul și au căpătat forțe noi pentru a continua tabăra, fără să cedeze tentației de a-și chema părinții să îi ia acasă.
Ziua finală a taberei a fost dedicată întrecerilor. Concursul de biciclete a adus laolaltă toți pasionații de biciclete, chiar dacă în zilele anterioare antrenamentul s-a efectuat pe grupe, în funcție de nivelul de pregătire al fiecărui participant. De aceea, premiile au pus în valoare atât efortul celor care au învățat să meargă pentru prima oară pe bicicletă, dar și îndemânarea celor mai experimentați care au fost capabili să conducă printre obstacole, să traverseze punți înguste, ori să încetinească fără să își piardă echilibrul.
Suntem convinși că tabără din acest an a reprezentat un mare câștig pentru elevii noștri, din toate punctele de vedere, însă cele mai grăitoare sunt, cu siguranță, impresiile copiilor și ale părinților.
Eu în tabăra de la Predeal m-am simțit bine, mâncarea a fost bună, camera bună. Doar că seara toți am avut un moment de tristețe. Dar doamna ne-a ajutat cu: sunat părinții, spray magic de adormit (pentru mine), povești și altele. Am avut activități frumoase cum ar fi: cățărat pe stâncă, drumeții, telescaun, trasee, tehnici de supraviețuire în pădure, tubing etc. Am uitat să menționez că tabăra era de biciclete dar am preferat celelalte activități. Mi-a plăcut!
Mi-a plăcut în tabără! Mi-a plăcut la Super Land, în jocul cu lasere, în labirintul de pirați şi la jocul de baschet. Mi-a mai plăcut când m-am dat în Tubing. Mie nu mi-a plăcut în tabără noaptea că nu puteam să adorm şi că îmi era dor de părinţi.
În tabără eram foarte fericit. Mie îmi plac drumețiile pe munte deoarece îmi place să fac sport. Când eu eram pe munte, alți copii erau cu bicicleta. Împreună cu mine și cu doamna au fost și alți colegi de la mine din clasă și de la altă școală.
Ce mi-a plăcut foarte mult în tabără au fost activitățile din pădure, când ne-am dat cu tiroliana, sau când am învățat tehnici de supraviețuire și am făcut un adăpost din lemne. De asemenea mi-a plăcut activitatea în care am construit o bicicletă din diverse materiale reciclate.
Eu în tabără m-am simțit bine. În telescaun a fost foarte interesant, mai ales fiindcă am fost cu doamna învățătoare. M-a surprins că am avut curajul sa merg pe bicicletă. Activitatea mea preferată a fost când ne-am dat pe tiroliană. În tabără a fost foarte distractiv.
Primul pas întotdeauna aduce cu el amintiri. Cu fiecare pas de după acest moment, copiii noștri acumulează, experimentează, se desprind și pornesc către o viață pe care noi, părinții, încercăm să le-o desenăm în nuanțe blânde, aproape perfecte.
M-am bucurat și m-am întristat deopotrivă atunci când cu glasul lui hotărât, Armand ne-a anunțat că pleacă în tabără. Prima tabără. Refuzul de până atunci a fost la fel de hotărât. Și-a pregătit bagajele timp de 2 săptămâni, cu o răbdare pe care o exersează foarte rar. Se maturizase suficient ca să facă acest pas… conștient, fără să cedeze la presiuni și asumându-și deschis temerile.
Primul telefon – E perfect în tabără!. Apoi a descoperit că poate fi și greu și au apărut lacrimi. Știam că dorul pe care îl trăia acum, va fi un antrenament bun și necesar pentru independența pe care și-o dorește. Cele mai importante lucruri cu care s-a întors au fost că a descoperit că poate mult mai mult decât își imagina, că poate depăși, ajutat de prieteni, momente grele, că poate gestiona situații noi fără să fim noi, fizic, lângă el și că se poate bucura, din tot sufletul, pentru ce i se întâmplă.
Organizarea și comunicarea cu însoțitorii au fost perfecte. Și asta nu este deloc puțin atunci când vorbim despre copii emoționați și părinți care își încredințează o bucată din ei, pentru o vreme, altora.
– Ce spui? Te mai duci?
– Sigur da!
