Școala adevărată este cea care iese din propria carapace, care se extinde dincolo de programul școlar, dincolo de zidurile unei instituții, nu are timp și spațiu alocat, nu se oprește la un clinchet de clopoțel, are ritmul dat de dorința de cunoaștere a copiilor. De aceea programul „Mai mult decât Școala Altfel” duce elevii în afara școlii, acolo unde pot experimenta cu adevărat propriile lecții de viață. 

Am făcut un obicei ca cel puțin o dată pe semestru, elevii clasei noastre să meargă la spectacolele de la Opera Comică pentru Copii. De data aceasta am vizionat Sunetul muzicii, o poveste care integrează foarte multe povești într-un singur spectacol: povestea unei tinere îndrăgostite de muzică, povestea unui militar de carieră îndrăgostit de țara sa, povestea reîntregirii unei familii care își pierduse mama.

În acel sfârșit de săptămână am văzut nu doar copii emoționați, ci și părinți și profesori mișcați toți de aceeași emoție. Dragostea pentru artă a adus împreună elevi, profesori, părinți și bunici. Momentele petrecute împreună, emoția colectivă, impresiile împărtășite, dorința unanimă a tuturor celor prezenți de a reveni în sala de spectacol a Operei Comice pentru Copii se constituie, și de această dată, într-o mărturie vie a faptului că învățarea și Școala pentru viață se produc nu doar în cadrul campusului LTN ci și dincolo de granițele mediului școlar cotidian.

Valorile în care cred personajele acestui spectacol muzical sunt valori pe care noi încercăm să le păstrăm vii în cadrul școlii și în viața elevilor noștri. Iată de ce, cu mic cu mare, în spiritul respectului reciproc, am profitat de acest prilej pentru a ne reaminti, în primul rând, regulile de etichetă specifice unui asemenea eveniment: ținută vestimentară, închiderea telefonului mobil, postură corporală, când aplaudăm (sau nu) și de ce, care sunt comportamentele dezirabile și indezirabile în interiorul teatrului și îndeosebi în timpul spectacolului.

Calitatea de spectator a prilejuit însă, firește, și un moment de reflecție. Ce tip de spectacol am vizionat? Ce este un musical? Cum ne-am simțit? De ce? Cum am apreciat atmosfera creată prin variate mijloace tehnice pe parcursul spectacolului? Care au fost acestea? Ce ne-a plăcut cel mai mult și de ce? Care este personajul preferat și de ce? Care au fost punctele forte/slabe ale personajelor? Acuratețea cu care au redat liniile melodice? Dicția? Jocul scenic (mimică, gestică)? Costumele? Am recomanda acest spectacol prietenilor, altor colegi? De ce? Altfel spus, un prilej de abordare de către copii a rolului de evaluator critic din perspectiva unor varii criterii, un prilej de exersare a gândirii critice.

Mulțumesc tuturor copiilor, părinților care au participat la această activitate. Mulțumesc colegei mele Ioana Ghenciu care prin muzică a deschis ferestre de cunoaștere spre sinele copiilor și spre lumea cea mare. Muzica ne-a descoperit filmul „Sunetul muzicii”, tot ea ne-a dus și către acest spectacol. Mulțumim doamnei Felicia Filip pentru că ne bucură cu ospitalitatea ei, mereu printre copii, oferindu-le un zâmbet cald și o îmbrățișare. 

Vom reveni și la alte spectacole!

Ian: Mie mi-a plăcut în spectacolul Sunetul muzicii dicția din cântecele pe care au avut-o actorii. Personajul meu preferat este Maria pentru că este o persoană fericită. Eu aș recomanda spectacolul și altor copii fiindcă actorii au transmis foarte bine emoțiile.

Andrei: Mie mi-a plăcut la muzical pentru că: erau actorii amuzanți, dicția din cântece, costumele și muzica. Aș recomanda acest spectacol pentru că actorii și-au interpretat bine rolurile. 

Sofia: Preferata mea este Maria pentru că este bună, amuzantă și cânta frumos. mi-a plăcut și de familia Von Trapp  pentru că interpretează ca un cor.

Teodor: Mie mi-a plăcut spectacolul pentru că personajele nu jucau doar pe scenă, ci jucau și printre scaune. 

Albert: Mie mi-a plăcut partea când Maria și-a dat ochii peste cap pentru că era amuzantă. A fost foarte tare și amuzant.

Mara: Eu m-am simțit bine la spectacolul Sunetul muzicii. Mi-a plăcut când Maria a învățat copiii să cânte. Și mi-a plăcut cel mai mult de Maria pentru că era foarte expresivă. Ea era foarte drăguță, fericită și bună cu copiii din familie, le lăsa multă libertate. Mi-a plăcut ca actori alergau și prin sală nu doar pe scenă. Iar mie mi-a plăcut de familia von Trapp. A fost cel mai frumos spectacol !!!! 

Tudor: Eu am vrut să merg la spectacol ca să aflu ce s-a întâmplat. Cu aceasta ocazie am aflat că familia von Trapp chiar există. Cu colegii mei cred că o să mai merg la un teatru. O să  mă distrez de minune. Mai ales dacă merg cu prietenii mei. Și îmi place la teatru.

David: Mie mi-a plăcut Sunetul Muzicii pentru că era despre o fată pe care o chema Maria și ei îi plăcea să cânte. Partea care mi-a plăcut cel mai mult a fost când Maria a învățat pe cei 7 copii să cânte și am auzit aceste note Cântecul gamei: do, re, mi, fa, sol, la, si. Acestea sunt notele pe care le-am auzit. Partea care nu mi-a plăcut este când Georg se supăra și o pedepsea pe Maria sau pe copii.

Anastasia: Mie mi-a plăcut la spectacolul Sunetul Muzicii pentru că personajul principal (Maria) cânta foarte frumos. Mi-a mai plăcut când Maria a plecat de la casa lui Georg și când copiii insistau să se căsătorească Maria cu Georg. Până la urmă Maria și Georg s-au căsătorit. Și cea mai amuzantă chestie a fost când au alergat soldații cu luminile pe lângă scaunele noastre. Familia Von Trapp chiar a existat!