Modele de viață și învățare activă
E prea devreme pentru niște elevi de clasa a II-a să viziteze o fabrică? Aceasta a fost întrebarea la care a trebuit să găsim răspuns, înainte de a da curs invitației pe care ne-a lansat-o domnul Stanciu, părintele unui elev din Liceul Teoretic Național.
Oportunitatea ivită nu este nici pe departe întâmplătoare, ci ea face parte dintr-un plan de activități cuprinse în programului educativ marca LTN Învață de la viață!. În colaborare cu familiile copiilor, am creat în cadrul acestui program oportunitatea pentru elevii noștri de a învăța din exemple cât se poate de reale, despre profesiile părinților lor.
După întâlniri cu antreprenori, medici, avocați, psihologi și alți profesioniști, am avut ocazia să cunoaștem diferitele specializări ale unei echipe de la Fabrica Timken din Ploiești. L-am cunoscut pe domnul Stanciu Bogdan, nu în poziția de părinte, ci în cea a unui pasionat de munca pe care o face, mândru de faptul că lucrează într-o fabrică în care folosește cele mai moderne standarde de producție. El ne-a prezentat inginerii programatori, economiștii și chimiștii alături de care lucrează pentru a produce rulmenți Timken.
Copiii au aflat despre aceste meserii, despre procesele tehnologice la care sunt supuși rulmenții, despre cât de important este să faci un lucru de bună calitate și să respecți angajamentul de a produce un lucru bun de fiecare dată, despre care sunt implicațiile dacă acest lucru nu se întâmplă, despre cât de important este să avem o atmosferă plăcută la locul de muncă, să râzi, să faci glume, dar să rămâi responsabil în același timp, să respecți măsurile de protecție la locul de muncă.
Ce a fost cel mai surprinzător pentru copii, a fost faptul că în această fabrică lucrează relativ puțini oameni, iar cei care o fac utilizează foarte puțin forța fizică, principala calitate a oamenilor de aici este capacitatea omului de a gândi, gândirea critică, gândirea creativă și perseverența. Funcțiile repetitive, de manipulare, de măsurare, de verificare a standardelor de calitate a materialelor folosite la producția rulmenților sau chiar a rulmentilor propriu-ziși au fost preluate de către roboți. Roboții sunt cei care măsoară calitatea materialelor, standardele de dimensiune și greutate, roboții sunt cei care urmăresc și derulează procesul de finisare și asamblare a acestora. Ce fac oamenii? Urmăresc derularea acestor procese, schimbă parametrii după cum se dorește și este nevoie, controlează și „stăpânesc” roboții. Responsabilitatea rămâne în continuare a oamenilor, aceștia iau decizii legate de ce se produce și cum se produce.
Nu de puține ori, copiilor li s-a explicat, cum că gândirea este principalul atribut pe care omul trebuie să-l antreneze în anii de școală și că e necesar să fim antrenați pentru a ne adapta la schimbările din lume, că forța fizică nu mai este un atu pentru rasa umană, că forța creatoare a gândirii este cea care ne va ajuta cel mai mult în viitor.
Alături de echipa celor de la Timken copiii au descoperit pasiunea, buna dispoziție, creativitatea, dar au conștientizat și faptul că în spatele acestor lucruri stă rigoarea, disciplina, anii de studii asumați cu rigurozitate.
Programul „Învață de la viață” își propune ca prin astfel de activități să trezească în conștiința elevilor de la Liceul Teoretic Național simțul responsabilității, al asumării, al motivației pentru un anumit parcurs academic și profesional, ne ajută să înțelegem cum disciplinele au sens dincolo de porțile școlii, cum creativitatea este rezultatul unei abordări integrate a acestora, cum nu există discipline de mâna a doua, ci toate ne duc spre descoperirea de sine, descoperirea propriilor pasiuni pentru a face un salt spre creativitate și adaptare continuă la o societate aflată într-o tot mai rapidă transformare.
Cum de fiecare dată încercăm să îmbinăm utilul cu plăcutul, ziua de excursie a continuat cu bucuria de a servi pizza împreună și la sfârșit ne-am relaxat cu o vizită la Muzeul Ceasului din Ploiești, unde am aflat o mulțime de lucruri interesante. Dacă nu ați fost încă acolo vă recomandăm să o faceți, veți vedea diferite modalități de a măsura timpul, diferite mecanisme, diferite ceasuri și istoria unor personalități care au trăit în Ploiești sau care au fost proprietarii ceasurilor respective.
Mie mi-au plăcut în excursie roboţii de la fabrica Timken. M-au uimit cât de mulţi erau și cât de bine erau programaţi. M-am simțit foarte bine fiindcă era foarte multă știință la mijloc.
Ian Oprescu, II B
Mie mi-a plăcut în excursie la fabrica Timken de roboții care spãlau cu ulei rulmenții și care lucrau rapid. Pe mine m-au uimit acei roboți la cât de repede lucrau. Sunt foarte interesanți! Mie mi-a plăcut la fabrica Timken foarte mult și este foarte interesant să lucrezi într-un astfel de loc. Eu m-am simțit foarte bine. Pa pa!
Bogdan Voicu, II B
Mie mi-au plăcut inelele de la rulmenți și roboții. Roboții verificau inelele dacă sunt bune sau nu sunt bune. Mie mi s-a părut foarte interesat și eram emoționat. Cred că s-au folosit de știintă ca să poată să lucreze în fabrică, erau și tăvi în care păstrau lucruri și piese de schimb care le trebuiau și fiecare tavă avea un număr. Totul era foarte bine organizat. O tavă poate să țină 500 kg de piese și ca să ia tava scriau numărul tăvii și tava venea. Apoi am fost la pizza și mi-a plăcut o pizza nouă numită 4 Seasons care era delicioasă. Muzeul Ceasului este un muzeu mic, dar interesant. Mi-a plăcut filmul pe care l-am vizionat acolo. Se mișcau ceasurile și arătau ora și timpul când s-a petrecut întâmplarea din film. A fost ca o călătorie în timp.
David Rădăvoi, II B
Apăteanu Maria, II A
La Fabrica Timken, mi-a plăcut cum se făceau rulmenții și că ne-a dat ciocolată într-o cutie în care trebuia să fie de fapt rulmenți. La Muzeul Ceasului, mi-a plăcut mult istoria despre ceasuri și că ne puteam cumpăra și noi ceasurile de acolo.
Thea Jianu, II A
Mie, excursia de la Ploiești mi s-a părut foarte interesantă. Am văzut cum se fabrica rulmenții. Fabrica Timken este foarte modernă și nu este manuală! Este electrică! Nu oamenii fabricau, ci roboții! De asemenea mi-a plăcut la pizza, a fost foarte bună. La Muzeul Ceasului a fost destul de interesant, am văzut lucruri vechi ce nu se mai folosesc. După părerea mea, a fost frumos!