De exact o jumătate de veac locuitorii acestei planete sărbătoresc, în 22 aprilie, Ziua Pământului. Eu am participat în acest an la serbare, înfrăţindu-mă, pe postul de televiziune american CNN, cu una dintre cele mai premiate reporteriţe ale lumii, minunea de om care este Christiane Amanpour. Aceasta l-a avut ca invitat special pe însuşi Sir David Attenborough, Mr Earth, Monsieur Terre, Dl. Pământ, după părerea mea cel mai reprezentativ locuitor al planetei. Creator de documentare despre Natură care vor rămâne pentru eternitate în arhiva de aur a lumii, David Attenborough a avut un moment în care, n-o să credeţi, aproape că a fraternizat cu coronavirusul ucigaş Cov-19. 

Sir David le-a spus cam aşa zecilor de milioane de telespectatori ai postului: 

Este pentru prima dată în lunga mea mea viaţă – a împlinit recent 94 de ani! – când la Londra văd cerul senin, când pot respira aerul atât de încărcat de miasme, poluat de obicei de milioanele de autovehicule şi avioane ale civilizaţiei noastre… 

După care marele creator şi-a transmis prin Chriastiane Amanpor crezul: 

Ca să o salvăm pe Geea, Mama Pământ, trebuie să avem înţelepciunea să realizăm la scară planetară măcar trei acţiuni: 1. Să instaurăm pe oceanele şi mările planetei uriaşe zone de apă libere, în care nu doar că nu vom mai pescui ci vom interzice navelor noastre să le străbată; 2. să înjumătăţim suprafaţa arabilă a Pământului; 3. Să găsim puterea de a alunga complet combustibilii fosili din peisajul industrial terestru. Atât, nu mai mult, şi Terra va dăinui. 

Căci, explică o altă mare personalitate a Ecologiei, fostul ministru al Mediului din Guvernul francez, Nicolas Hulot (cândva realizatorul unei extraordinare emisiuni TV, Usuhaia), 

în ceea ce s-ar putea numi Constituţia cu 100 de Legi a debilei UE de acum, am intrat brutal şi abuziv pe teritoriile şi în vieţile animalelor planetei, vânându-le sau domesticindu-le, le-am preluat şi tarele şi bolile – şi iată, Natura se răzbună, virusurile lor devin şi ale noastre. 

Fostul ministru francez venise în politica europeană cu un set de reguli pe care spera să le transforme în legi (n-a apucat, preşedintele consumerist Emanuel Macron l-a alungat din Guvern). 

A venit timpul, spune el, să punem temelia unei noi lumi, să ne schimbăm felul de a gândi; avem nevoie de luciditate pentru a nu mai neglija Viitorul în favoarea Prezentului; descoperindu-ne cu adevărat umanitatea, a venit vremea să reparăm planeta; din situaţia de criză în care suntem, înţelegându-i pe tineri şi învăţând din experienţa mai vârstnicilor, să omagiem frumuseţea lumii, să ne împăcăm cu Natura şi să respectăm demnitatea şi integritatea lumii vii. A sosit timpul globalizării care cooperează şi dă la săraci; timpul când trebuie să-l apropiem pe Eu de Noi. 

Nicolas Hulot avansează cinci propuneri fundamentale, cu care s-au solidarizat deja sute de mii de oameni din lumea întreagă: 

♦ Pentru Europa solidarităţii propune crearea unui fond de relansare şi transformare ecologică; 

♦ tranziţia spre colectivităţi teritoriale; 

♦ de la liber schimb, la schimb corect; 

♦ dirijarea societăţii europene spre economii locale; 

♦ susţinerea bugetării pentru acţiunile ecologice.

Le temps est venu, a sosit timpul, îşi încheia Hulot mesajul pentru Ziua Pământului.

În aceeaşi ordine de idei, din China, prin condeiul scriitorului Liu Cixin, intelectualii ecologişti supralicitează: O continuare naturală a Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului trebuie să fie Comunismul pan-specii, clamează unul dintre personaje în best-seller-ul Problema celor trei corpuri… Utopie, mi-ar striga soţia-consilier, nu vezi că, deşi asediat de Cov-19, Unchiul Sam nici măcar nu lansează SOS-uri, ci se gândeşte doar la ceea ce i se pare lui esenţial, motorul economic supercapitalist, cel născător de consumerism pe care SUA l-au exportat în întreaga lume? La fel, gladiatorul Brexit-ului, Boris Johnson; întârziind apărarea împotriva virusului în favoarea funcţionării pieţii libere, a condamnat la moarte zeci de mii de britanici, bătrâni mai ales (chiar şi lui i-a cam vâjâit glonţul pe la ureche…). Nu vezi că indiferent la vieţile oamenilor, ţarul Putin continuă să-şi întărească armata? Că demnitarii chinezi se încurcă în tot felul de explicaţii dezamăgitoare, dar în nici un caz nu încetinesc mecanismele „atelierului lumii”?

Eu însă fac parte din generaţia celor născuţi în timpul ultimului război mondial, seniori acum, cu un sistem imunitar antrenat, fizic dar şi moral. Sunt, recunosc, un optimist patologic, dar, având capacitatea de a-mi deschide mintea spre culturile lumii, pot fi (nădăjduiesc) permanent lucid. Mă informez de peste tot, de pe net dar şi de la Radio România, TVR, posturile de ştiri şi educaţionale (National Geographic, Viasat), cu precădere urmăresc însă Euronews, CNN, TV5, Bloomberg TV şi pot face rezultanta vectorială a noutăţilor, tendinţelor, întâmplărilor civilizaţiei noastre. Nimic nu-mi va clinti convingerea că specia Homo sapiens e condamnată la eternitate, pe această superbă planetă a noastră dar şi în afara ei – şi asta pentru că zeul Evoluţie ne-a dotat cu cea mai performantă unealtă pe care a zămislit-o Universul, creierul uman. Cogito ergo sum, suntem trestii gânditoare, spun înţelepţii Pământului, iar lecţiile oribile ale înfiorătorului secol XX ne-au făcut să înţelegem mai bine că trebuie să ne folosim raţiunea pentru ne a trăi, fiecare, unica şi irepetabila noastră viaţă.

Parcă revoltată că specia noastră a ieşit din baremurile naturale (pentru fiecare plantă sau fiecare animal există „clipa cea repede ce i s-a dat”, în timp ce noi, cu invenţiile, creaţiile, inovaţiile noastre ne-am prelungit vieţile mult peste ceea ce se aştepta Mama Geea, Mama Pământ), lumea micro, prin coronavirusul care acum ne sperie, a hotărât să restabilească echilibrele şi a secerat mai cu seamă persoane în vârstă, cu beteşuguri pe care, inevitabil, le aduce bătrâneţea. Pentru civilizaţia Sapiens este, fără îndoială, o pierdere, pentru specia de-a valma, mai puţin. Vor apărea medicamentele antivirale, în ciuda stupizeniei unor coplanetari se vor dezvolta vaccinurile potrivite şi va avea probabil loc o „fraternizare” cu duşmanul (căci, aşa cum spun savanţii noştri, în corpul fiecăruia dintre noi vieţuiesc mai mulţi „străini” decât avem noi celule proprii – à propos, dacă aţi uitat vă amintesc că fiecare dintre noi este alcătuit din aproximativ o sută de milioane de miliarde de celule, 100.000.000.000 fiind celule ale creierului!), la fel cum s-a întâmplat şi cu alte entităţi din microlumea care ne împresoară. 

Aşa că Terra şi civilizaţia noastră nu vor pieri, chiar dacă, în viitorul apropiat ne vom izbi de praguri la care până acum nu am luat seama. 

Criza actuală este doar o parte din ceea ce s-a pornit cu multă vreme în urmă, 

a spus jurnalista Ariana Huffington într-o emisiune (Global Political Square) a celebrului analist politic american Fareed Zacharia. 

Digitalul se insinua de ani buni în industrii şi în vieţile noastre, spunea Eric Schmidt, director general la transnaţionala Google, acum doar îşi desăvârşeşte intrarea în întregul mediu al omului, aşa cum a făcut-o curentul electric; aşa că în lumea post-coronavirus IT (tehnologiile informaţionale) şi, din ce în ce mai mult, Inteligenţa Artificială (IA) vor fi cu noi tot timpul. 

De-globalizarea va fi o consecinţă a atacurilor virusurilor, confirmă profesorul Michael M. Crowe de la Arizona University, unul dintre cei mai cunoscuţi specialişti în Educaţie, iar clasa digitală şi internetul vor fi noua şcoală a secolului XXI. 

ProfesorulLarry Summers, fost secretar al Trezoreriei SUA este convins că economia şi finanţele lumii vor funcţiona pe alte criterii decât cele ale lumi de-dinainte-de-coronavirus, urmare a miilor de miliarde de dolari pe care SUA le vor zvârli în economie (dolari tipăriţi, atenţie!) ca şi Marea Britanie şi alte mari puteri ale lumii, ceea ce va face ca inflaţia să crească sensibil în întreaga economie mondială; mari companii, chiar industrii întregi vor da faliment, datoriile ţărilor aflate în restrişte vor fi inevitabil eşalonate, chiar iertate pentru cei cu adevărat săraci.

Cele două mari puteri ale lumii vor fi în continuare SUA şi China, între ele se vor da bătăliile secolului XXI, să sperăm că acţiunile diplomaţilor vor netezi asperităţile, apreciază fostul premier britanic Tony Blair. Să ne facem viaţa mai puţin periculoasă folosind raţiunea, îşi încheie emisiunea excepţionalul jurnalist Fareed Zacharia, exprimându-şi şi el speranţa că Lumea Oamenilor va înţelege că nu doar marile puteri îşi împart planeta ci şi celelalte specii ale Viului.

De ultimă oră: înainte să închid editorialul, mai dau o raită pe Euronews, CNN, CGTV (al chinezilor) şi îmi caut la telefon un prieten, leat cu mine, doctorul Radu Dop (cum vă spuneam, cu sistemul imunitar călit al generaţiei războiului şi optimist patologic lucid) şi ne comunicăm unul altuia observaţiile zilei; iată-le: 

• Pe Euronews văd şi nu-mi cred ochilor, o turmă de mistreţi traversează o stradă din Berlin, probabil o alee între două parcuri; maşinile poliţiei opriseră circulaţia…
• Tot de pe Euronews: apicultorii susţin că în două luni de coronavirus s-au dublat producţia de miere şi numărul de albine; pe unele acoperişuri au fost instalaţi stupi şi albinele îşi văd frenetic de treabă!
• Pe unul dintre posturile educaţionale, admir după miezul nopţii un film realizat de Abu Dhabi Life Foundation, o echipă franco-engleză a urmărit timp de un an o pereche de harpii, fabuloşii vulturi legendari devenind astfel cunoscuţi lumii.
• Maha Meru, floarea de Himalaya care înfloreşte o dată la patru veacuri s-a deschis în întreaga sa splendoare în semn de încurajare a speciei Sapiens de către lumea vegetală…
• Pe National Geographic sau Viasat History – nu sunt sigur – dau noaptea târziu peste un episod dintr-un serial despre Utopii în curs de proiectare: un oraş New Orleans plutitor; o gigantică pălărie alcătuită din structuri de tip fulerenă închise cu folii de sticlă elastică ce va apăra oraşul Detroit de vânturi şi tornade; Xtopia, turnul de o jumătate de kilometru ce se va înălţa în centrul oraşului Shanghai. Utopii cu scaun la cap, semn că Homo faber, inginerii nu încetează să viseze şi să uneltească întru cine ştie ce Viitoruri… 

După dialogul cu profesorul Radu Dop beau o cafea pe net cu prietenul Sorin Repanovici, îi povestesc întâmplările de mai sus, ştiu că face parte din categoria oamenilor-tineri-la-minte; concluzia lui, şi a mea: e nevoie doar ca breasla implementatorilor să facă la timpul potrivit un pas hotărât faţă. Acum.

Alexandru Mironov