Știu deja… „Școală pentru viață” vă răsună în timpane, fiind, pe lângă sloganul școlii, cea mai des utilizată expresie de către noi toți, membri ai Echipei LTN, părinți, profesori și elevi deopotrivă.

Dar ce vreau să împărtășesc astăzi cu voi depășește semnificația de bază a acestor cuvinte și ne plasează într-un context mai general, aplicat la viața de zi cu zi a unui adult în continuă creștere emoțională, intelectuală și profesională.

Poate că, citind primele rânduri, ați rămas cu impresia că ceea ce vă așteaptă în continuare este un articol „de campanie”, o modalitate de promovare a școlii noastre. Adevărul este că eu apar în fața dumneavoastră în calitate de jună cu aspirații de om mare.

Nu, nu este un articol de urcare pe un piedestal a viziunii LTN despre școală. Este o filă de jurnal… o filă din jurnalul meu.
Poate că, înainte de a vă introduce în intimitatea gândurilor mele, ar fi mai bine să facem cunoștință.

Nu știu dacă am reușit să creionez tabloul complet a ceea ce reprezint, dar vă mărturisesc că nu este deloc ușor să răspunzi întrebării „Cine sunt?”.

Acum că m-am prezentat, vă invit să îmi fiți alături în aventura ce avea să-mi înceapă în urmă cu un an, în ziua de 1 august 2019. Sunt genul de persoană care crede că nimic nu e întâmplător… la fel cum nu cred că e întâmplător faptul că mi-am început prima zi de muncă la LTN în aceeași zi în care îmi serbez ziua de naștere.

Tind să cred că acea zi a fost, în fapt, o renaștere a mea, la distanță de un sfert de secol. Transformările care au urmat sunt mărturia acestei convingeri.
Primele două, poate trei luni de activitate au stat sub semnul emoției, uimirii constante și al unei efervescențe în stare pură. Eram entuziasmată de orice detaliu.

De glasurile copiilor, de implicarea profesorilor, de excursiile și evenimentele organizate… dar cel mai mult m-am emoționat la vederea laboratoarelor și cabinetelor. Știu… poate părea straniu, însă, de-a lungul anilor de școală, nu am desfășurat absolut nicio oră în laboratorul de chimie, nici nu am făcut vreun experiment în laboratorul de fizică. Ajungând aici, la LTN, am descoperit niște spații prietenoase, pline de culoare, cu eprubete și instrumente al căror nume nu îl cunosc…și toate adevărate.

Entuziasmul de a face parte din colectivul LTN a urmat un ritm crescendo cu fiecare zi petrecută la școală. Fire prietenoasă, am reușit să mă integrez rapid (sau asta vreau să cred) în Echipa LTN. Spun „rapid” pentru că pe toți ne unește același obiectiv: educarea elevilor pentru viața reală.

De fapt… dacă m-ați întreba ce anume mă face să îmi doresc să lucrez aici, este exact obiectivul, spiritul LTN, așa cum ne place nouă să îl numim și care se regăsește în tot ceea ce facem. Toată munca pe care o depunem cu toții are ca beneficiar final elevul și educarea la cel mai înalt nivel a acestuia. Orice greutate pe care o întâmpinăm, orice zi mai obositoare decât celelalte trec mai repede atunci când realizăm pentru cine depunem aceste eforturi: pentru ei, pentru cei ce vor fi oameni mari.

Da… lucrurile astea te schimbă… ideea de a avea un scop pe plan profesional, mai mult decât nevoia de a avea un venit care să îți asigure traiul de zi cu zi te transformă sau, din contră, te face să rămâi Tu. De ce spun asta? Ei bine… făcând o anamneză a experienței mele profesionale până la venirea în LTN realizez că eram un roboțel care muncea 40 de h/ săptămână, dar care, la finalul programului, era nerăbdător să revină la propria identitate, acasă fiind singurul loc în care puteam să fiu Eu, adevărata Eu.

Asta e diferit la LTN. Dincolo de scopul principal pe care îl are și dincolo de pregătirea pe care o au cadrele didactice care îi educă pe elevi, această școală îți permite să fii Tu. De fapt, nu îți permite, ci provoacă în tine nevoia de a fi Tu, de a te identifica cu ceea ce faci, cu scopul pentru care faci asta și cu beneficiarii direcți ai muncii tale. Odată cu trecerea timpului, Spiritul LTN îți intră în vene și te face să fii cu adevărat un militant al educației pentru viață.

Deși a trecut puțin peste un an, efectele petrecerii timpului într-un mediu educațional cu standarde înalte își fac simțită prezența. M-am schimbat. Sunt tot Eu, dar într-o variantă îmbunătățită: mai empatică, mai cumpătată în a-i judeca pe ceilalți, mai matură. Am crescut la LTN – atât emoțional, cât și intelectual.

Un lucru este cert: LTN nu pregătește doar copiii pentru viață. LTN este și un mediu de dezvoltare a oamenilor mari, o școală pentru viața de adult a fiecăruia dintre noi.

#eusuntLTN