Activități non-formale pentru pauze active
Există o afirmație, probabil foarte cunoscută, dar care spune simplu și direct exact ceea ce cred și eu: “Educația non-formală este tot educație!”. Da, fără note, cu mult mai puține reguli, poate fi organizată spontan, este bazată doar pe activități practice și pe joc, lasând la libera alegere a participanților momentul implicării active, fără a aștepta o recompensă directă.
Mai ales în momentul acesta, când toți copiii sunt atât de expuși la a petrece timpul în fața calculatoarelor, este nevoie „să îi scoatem afară”. Acesta este și motivul pentru care apelăm la educația outdoor, adică la acele activități în aer liber, în afara spațiului instituțional al școlii, ca alternativă pentru educația formală. Iar noi, având atâtea opțiuni în campusul LTN, putem face acest lucru cu ușurință.
Am ales de această dată parașuta colorată pentru copii, deoarece este un atribut minunat al jocurilor pe care le putem organiza afară alături de elevi. Frumoasă și câteodată calmantă, o parașută poate crea sunete liniștite sau ceva mai puternice, dependent de modul în care este manevrată, poate conduce la momente pline de haz și de încântare, îi poate implica chiar și pe acei copii care se integrează mai greu în jocurile de echipă, îi poate determina să dorească să împartă responsabilitățile cu cei cu care lucrează.
Activitățile non-formale cu parașuta au un caracter educațional, urmărind implicarea mai multor participanți într-o acțiune ce nu presupune competiție, unde fiecare lucrează pentru o sarcină comună și pentru a obține aceea stare de bine pe care ne-o dau activitățile în aer liber. Jocul cu parașuta ajută la dezvoltarea de abilități sociale (respectarea rândului, coordonarea acțiunilor proprii cu cele ale celorlalți membri ai grupului, împărțirea responsabilităților), cooperarea și interacțiunea cu ceilalți, depășirea blocajelor de comunicare, consolidarea relațiilor de grup, dezvoltarea din punct de vedere fizic, exprimarea emoțiilor și sentimentelor, manifestarea toleranței, a empatiei sau a ajutorului reciproc.
Știu din proprie experiență că cel mai ușor pot învăța atunci când învățarea se produce natural, într-un mediu mai plăcut, care îmi dă ocazia și timpul să mă integrez în ritmul meu. Atât din perspectiva elevului, cât și a profesorului sau a formatorului, am observat tendința celor care învață de a avea rezultate mai bune atunci când fac o anumită activitate din pasiune sau pentru că totul este pus într-un context practic, care are legătură cu viața reală.
Despre toate aceste avantaje ale activităților non-formale derulate cu parașuta, cel mai bine pot povesti chiar copii, ei fiind cei care au beneficiat în mod direct de această pauză activă: