La Bamba, cu LLuis Alemany
Limbi străine: spaniolă, engleză
Bună ziua, mă numesc Lluís Alemany, de fapt numele complet este Lluís Vicent Alemany Giner, dar este cam lung, aşa că mai bine ar fi să rămânem cu prima variantă. Sunt în al doilea an la Liceul Teoretic Național, pe scurt LTN, unde predau limbi străine, mai exact, engleză, franceză și spaniolă. Cunosc însă şi alte limbi, nouă în total și dacă vi se par multe voi încerca să vă explic cum de am ajuns să le învăţ. Vă voi spune deci, pe scurt, povestea mea.
M-am născut în Spania, într-o comună a provinciei Alicante, care face parte din regiunea Valencia, pe coasta Mediteranei și unde în afară de limba spaniolă oficială în integritatea statului, se vorbește de asemenea limba catalană, ce seamănă cu franceza și italiana. În liceu am studiat engleza și franceza. Înainte de a intra la facultate puteam deci vorbi destul de bine patru limbi, adică, spaniolă, catalană, franceză și engleză.
La facultate am studiat arabă și spaniolă inițial dar plăcându-mi limbile străine, am început şi cursuri de germană, portugheză sau italiană. M-a ajutat mult şi faptul de a fi obținut burse pentru a învăța în străinătate în timpul studiilor. Am fost bursier de exemplu cu programul ERASMUS un an în Marburg an der Lahn, un oraș universitar lângă Frankfurt, sau tot cu ERASMUS în universitatea franceză din Aix-en-Provence, aproape de orașul mediteranean Marsilia.
Pe de altă parte, am lucrat doi ani în Lisabona la o firmă de import-export italiană unde a trebuit să învăț de asemenea portugheză și italiană. Finalmente, am avut încă o bursă la Facultatea de Litere din București, unde am învățat română. Dacă numărați toate aceste limbi, ajungem la totalul de nouă limbi mai sus pomenit.

După ce am terminat bursa la Facultatea de Litere din București, am câştigat un concurs pentru a deveni profesor aici în România, unde am dorit să revin din motive personale. Ca să spun într-un mod mai haios, aveți o țară cu femei periculoase! Cu mine, a fost suficient una…
Reluăm subiectul venirii mele profesionale în țară, unde cum spuneam, nu mi-a fost greu să mă impun la sediul MinisteruluiAfacerilor Externe, în concret la secția de învățământ, la Madrid, pentru a obține un post de lector liceal și universitar în Brașov, unde am rămas maximul de șase ani permiși. Odată terminată această perioadă maximă de șase ani, cu naveta săptămânală între Brașov și București, era logic să caut ceva aici în capitală de care mă leagă motive personale și unde posibilitățile sunt teoretic mai mari decât într-un oraș de provincie. Soția mea, bucureşteancă, a început să se intereseze despre posibile locuri de muncă în școlile din capitală și foarte repede, de parcă ar fi fost predestinat, am găsit Liceul Teoretic Național, unde imediat m-am simțit bine. Atât cu colegii, cât şi cu direcţiunea şcolii, relația a fost, chiar de la început una bună, caldă, umană.
Trebuie să mulțumesc direcţiunii şcolii pentru munca depusă pentru a mă integra în organigrama lor. Pentru că nu exista spaniola în trecut, ca disciplină a şcolii, a trebuit să mi se acorde inițial în majoritate ore de engleză, pentru a se analiza apoi cum au fost primite orele de spaniolă. Pot să spun că mă bucur că spaniola, ca disciplină, a fost bine acceptată și că pentru acest an secund orele alocate pentru învăţarea acestei limbi au fost mărite semnificativ ceea ce a dus la o micșorare a numărului meu de ore de engleză.
Şi mai e ceva. În trecut, în afară de limba engleză, a cărei importanță este indiscutabilă, se învăța doar franceză, ceea ce provocase o „supradoză de ore” pentru doamna prof. Marjorie Moteau, colega ce predă această limbă în LTN. Aşa că, în acest al doilea an al meu la LTN, cum spusesem inițial, o mare parte din încadrarea mea este alcătuită din ore de franceză, adăugate, bineînțeles, la cele de spaniolă sau celelalte de engleză.
Personal, mă bucur, pentru că, după cum cred că este evident pentru cei care au citit cele de mai sus, ador limbile străine și provocarea de a schimba repede de la una la alta, de a preda o oră de engleză, pentru a trece două ore mai târziu la o oră de spaniolă sau franceză, indiferent în ce ordine. Prin aceste rânduri aş vrea să îi încurajez pe toţi copiii să înveţe limbi străine. Nu cred că este nici așa de dificil, nici neplăcut, în plus, când înveţi o limbă, următoarea este mai ușoară și așa mai departe.
În afară de limbile străine, îmi plac călătoriile sau literatura. Am avut bucuria de a publica trei cărți de când am ajuns aici în 2014, „Icari Curioși”, o colecție de povești scurte, și „Moviboom” sau „Arhiprestul contraataca”, piese de teatru. Scrierea acestor piese mi-a permis să explic istoria Spaniei într-un mod distractiv elevilor mei. Prima, „Moviboom”, explică, prin acest boom din titlu, trecerea rapidă, chiar explozivă, de la dictatura generalului Franco la democrația actuală. Cealaltă este o piesă ce are ca personaj principal un autor haios al Evului Mediu, cu scopul de arăta că nu totul din această epocă este negativ sau plictisitor.
Last but not least, îmi place să cânt la chitară așa că va las o poză de-a mea cu o mulțime de elevi cântând faimoasa melodia mexicană „la Bamba”, cu cuvintele ușor schimbate, LA BOMBA!!!! O zi bună tuturor, cu stimă, Lluís Alemany.