• De ce credeți că elevii LTN-iști v-au ales ca fiind profesorul lor preferat?

Elevii cred despre mine, și este adevărat, că sunt glumeț, că mă cobor la nivelul lor, că am un umor legat chiar de materia pe care o predau și reușesc să fac geografia să fie înțeleasă de ei, ba chiar să devină materia lor preferată. O elevă venită din altă școală a spus că nu îi plăcea deloc geografia și după un semestru la LTN îndrăgește materia și chiar a ales să susțină lucrarea scrisă semestrială la geografie. 

Ideea este să pui suflet în tot ceea ce faci! Consider că și programele extra-școlare sunt importante. Excursiile din cadrul programului „La Pas prin Țara Mea”, pe care l-am gândit ca un algoritm logic și firesc prin care elevii să-și cunoască țara pe parcursul anilor de studiu, reprezintă o modalitatea de a ne cunoaște mai bine. E aproape imposibil să spargem barierele sociale în cadrul orelor de curs, acolo unde se petrece educația pur formală. În excursii reușim să socializăm mai mult, să învățăm prin experiență directă. 

• Care a fost cea mai frumoasă excursie pe care ați organizat-o în cadrul programului „La Pas prin Țara Mea”?

A fost excursia „Țara Moților în inima Ardealului”, o excursie care ne-a purtat pașii prin zona Munteniei, Ardealului și Crișanei. Obiectivele turistice pe care le-am vizitat au fost numeroase și generoase ca și informație iar elevii au îndrăgit aceste locuri. Clasele de liceu cu care am călătorit (a IX-a, a X-a și a XI-a) au primit o fișă de lucru pe care au completat-o cu informațiile culese de pe traseul excursiei. De fapt, așa procedam la fiecare excursie din cadrul programului „La Pas prin Țara Mea”. 

Ce a făcut ca această excursie să fie memorabilă, pe lângă locurile vizitate, este și o întâmplare simpatică pe care o să o povestesc în cele ce urmează: datorită locurilor minunate din zona munților Apuseni, timpul alocat vizitării a fost depășit și astfel, am ajuns să luăm masa de prânz în jurul orei 18:00. Am concluzionat cu elevii că avem un „timp al nostru” în afara programului de traseu stabilit inițial. Le-am promis elevilor că îi voi duce la piscină și m-am ținut de cuvânt, în aceeași seară în care am ajuns la destinație. Au fost, cu toții, foarte încântați de piscina hotelului din stațiunea Băile Felix!

O altă amintire comică și plăcută a fost în excursia „Pe Plaiuri Bistrițene” când seara, după ce ne-am întors de la vizita unui obiectiv turistic, o elevă m-a anunțat că este ziua unei colege care era cu noi în grup. Am hotărât pe loc că ar fi frumos să o sărbătorim cu un tort, de la vreo cofetărie din oraș. Însă, la acea oră, nu am mai găsit nici o cofetărie deschisă. În schimb, am reușit să cumpărăm un tort de înghețată, de la un supermarket, pe care am pus chiar și artificii. A trebuit să ne grăbim cu organizarea momentului festiv pentru ca să nu se topească… Astfel, am sărbătorit ziua elevei cu un tort de înghețată, iar toți copii s-au simțit excelent!

• Ce v-a determinat să alegeți această profesie, de dascăl?

Încă de mic copil mi-a plăcut să călătoresc, să descopăr noi locuri. Îmi aduc aminte că mergeam în vacanțe la verișorii mei, în alte orașe din țară și îmi plăcea să explorez natura și meleagurile neștiute. 

Totuși, dacă mă întreba cineva ce vreau să devin când mă fac mare, nu știam ce să le spun. Am avut ideea de a fi, pe rând, medic, preot, polițist sau ofițer în armată. Niciodată nu m-am imaginat profesor. 

Apoi a trebuit să mă hotărăsc ce îmi place și ce vreau să fac, după examenul de Bacalaureat. M-am decis să vin în capitală să urmez facultatea de Geografie din cadrul Universității din București, specializarea Didactică. Știam că pot lucra ulterior și ca meteorolog, hidrolog, cercetător etc. Dar mi-a plăcut întotdeauna să lucrez cu tinerii și să mă aflu în preajma lor, contribuind astfel la educația și formarea lor pentru viață și, firesc, simțindu-mă și eu mereu tânăr.