Pe 8 aprilie, LTN l-a avut ca invitat pe scriitorul și omul de radio Iulian Tănase. Cunoscut și pentru atelierele de storytelling, o fire creativă și amuzantă, Iulian Tănase i-a captivat pe elevii clasei a X-a cu „tehnici” de a crește suspansul povestirilor în orice context: la școală, la o terasă, chiar și pe Insta sau Facebook. În viață, a povesti echivalează, de fapt, cu a ne confesa, cu a retrăi amintiri, cu a crea.

De asemenea, discuțiile cu adolescenții au condus și spre anumite recomandări de filme educative sau de cărți care pun în lumină o lume veche, dar nouă prin reinterpretarea unor teme sau prin abordarea creativă a autorilor: „Mr. Nobody”, „Gramatica fanteziei” (Gianni Rodari), „Intermitențele morții” (Jose Saramago).

Pe scurt, Iulian le-a oferit variante de a trăi experiențele proprii și prin cuvânt și le-a dezvoltat curiozitatea de a fi creativi, dovadă și unele dintre întrebările lor: 

– Ți-ar plăcea ca poeziile sau romanele tale să fie incluse în programa de bacalaureat? 

– Nu, pentru că nu vreau să le fiu antipatic elevilor

 – Poți oferi recomandări de artiști muzicali în ale căror versuri se regăsește… poezie? 

– Nick Cave, Byron, Leonard Cohen, Robin and the Backstabbers. 

Așadar, ,,a povesti” este un verb care ne definește acțiunile cotidiene, dar și un verb care are ca sinonim, cum însuși Iulian spune, „a se spovedi”, deoarece spovedirea, în sensul religios al cuvântului, este astăzi înlocuită cu confesiunea publică, prin rețelele de socializare, unde „nimicurile” postate de fiecare dintre noi reprezintă, de fapt, povești care ne plac sau ne definesc.