Beatrice – Larisa Molnár

​Coordonator comunicare internă și relația cu părinții, Liceul Teoretic Național

Miercuri, 24 februarie 2021. În întâmpinarea Mărţişorului şi a renaşterii naturii, România se (re)îndrăgosteşte şi celebrează iubirea, în toate formele ei, de Dragobete.

Joi, 24 februarie 2022. Întâia noapte de război. Prima zi a invaziei ruse în Ucraina. Teamă, durere nemărginită și imagini terifiante.

Vineri, 24 februarie 2023. Azi ar trebui să omagiem iubirea, însă astăzi marcăm un an de război la granița României… un an de când Rusia a invadat Ucraina.

Cuvintele sunt de prisos. Câtă mâhnire e în sufletul nostru la auzul acestor orori! În sufletul nostru, al adulților… 

Dar în sufletul lor? Al copiilor? Al adolescenților?

Cât mai putem să dăm vina pe noua generație, cât mai putem să considerăm că sunt superficiali și lipsiți de decență, respect și orice altă virtute umană? Cât ne vom mai plasa la această extremă greșită? Cât? 

Când… ei sunt doar produsul, rezultatul realității în care trăim. Ei reprezintă însăși viața de astăzi, iar noi… niște inadaptați!

Ne mirăm constant și ne declarăm în mod public ofensați de atitudinea nepăsătoare a adolescenților de azi, deși, în fapt, aceste manifestări, grotești uneori, sunt doar întruchiparea instinctului lor de conservare în fața atâtor atrocități la care sunt supuși.

Martori din fața micilor ecrane sau poziționați drept actori principali, acești tineri au trecut prin doi ani de pandemie, au fost separați de prieteni, de colegi, de bunici. Au fost țintuiți în casele lor și în fața monitoarelor timp de aproape un an iar apoi au fost „eliberați” din nou într-o lume care nu mai semăna cu cea pe care o cunoșteau.

Și ce au făcut? 

S-au adaptat! 

Acolo unde noi vedem revoltă, piercinguri, blugi rupți și muzică trap este, în fapt, adaptare la mediul care îi înconjoară.

Îi caracterizăm drept neliniștiți, derutați, pe alocuri tulburați, dar… nu realizăm că noi suntem aceia! „Ignoranța”, caracteristică pe care insistăm să o atribuim tinerilor din această nouă generație este, poate, singura șansă prin care să trăim, nu doar să supraviețuim, păstrându-ne, în același timp, sănătatea mintală.

Și de parcă nu era de ajuns, soarta plusează și adaugă strat după strat de neliniște, de parcă viața actuală e doar un joc de supraviețuire – o nouă zi, o nouă probă.

Sunteți pregătiți? Urmează proba cutremurelor!

Un zâmbet abominabil îmi răsare pe față. Sunt actor într-un film prost sau spectator în fața unei parodii? Să râd sau să plâng? Ce rămâne de făcut, dacă nu, să ignor, pe cât pot, aceste evenimente teribile, astfel încât să îmi pot vedea de viață?

Ei bine, asta fac și adolescenții noștri. Ascund catastrofele sub preș. Ele sunt acolo, se desfășoară, dar nu-i mai afectează. Sau, cel puțin, nu pare să-i afecteze. Ei au înțeles că trebuie să renunțe la a mai participa activ în lupte care nu-i privesc și să-și trăiască propria viață. 

Voi renunța să intru în zona de preferințe sexuale, nefiindu-mi nici mie foarte clar, în ciuda „propagandei” intense, ce reprezintă acest termen de „non-binaritate”, ori întreg conceptul  LGBTQ+. Știu doar că acest lucru a devenit la modă, dincolo de o orientare categorică, asumată. 

Îndrăznesc, totuși, să abordez succint zona de tendințe muzicale actuale. Despre „manele”, fenomen aflat încă, după atâția ani, la limita acceptabilității, nici nu are sens să mai vorbesc. Gen muzical balcanic, ce oferă un tip de muzică consultativă, care, fie vorba între noi, nu presupune mare efort intelectual, dar „te mișcă la corason”, iată că manelele reușesc să creeze un melanj cu celelalte genuri muzicale, invadând totodată și industria cinematografică. Țara asta respiră manele! De ce ne mirăm că elevii noștri aleg, la Educație muzicală, să fredoneze un fragment de Tzancă Uraganu? 

Dacă nu știi cine e Tzancă Uraganu, shame on you! Îți las aici un link către Wikipedia :))

Toleranță, asta trebuie să ne definească acum. Trebuie să fim toleranți, pentru ca restul să nu se simtă ofensați, în timp ce minoritățile devin majoritare, iar vocea noastră, principiile și viața, așa cum o cunoșteam, dispar, treptat, în eter.

Cine pierde și cine va câștiga în lupta pentru supraviețuire?