Consider că rolul unui profesor se poate compara cu flacăra unei lămpi care arde neîncetat și care luminează calea oricui vrea să o urmeze prin hățișurile dese și întunecate ale unei societăți în deplină schimbare și mișcare.
Astfel, să poţi să te mişti printre bănci, să iei creta – sau tastatura – şi să explici de cel puțin trei ori formarea aceluiaşi cuvânt punând pe tablă (şi pe tavă!) sufletul şi întreaga ta cunoaştere, să verifici ce a notat şi elevul din a cincea bancă şi să trasezi cu mâna ta (care, apropo, nu trebuie să tremure!) direcţii către orizontul auriu, desprins din poveştile copilăriei tale şi din cele ale elevilor tăi – asta e o zecime din meseria de profesor!
